Te duci copilarie (Poetry in Romanian)

10383991_605778069547893_5607478113644755855_n

Mi-e grea maturitatea, mi-e greu să fiu docil
Aș da orice pe lume să redevin copil

CH658321Zburdam prin curtea plină cu rațe și găini
Trăiau pe-atunci părinții și rude și vecini
Mi le-ai luat pe toate și-o lacrimă îmi storci
Te duci, copilărie, și nu te mai întorci

Nu mai există basme, nici eu nu mai exist
Balaurul e șmecher, iar Făt Frumos e trist
S–au inventat claxoane, adio zurgălăi
Te duci, copilărie, cu toți eroii tăi

Un prof ce ne-nvățase cum să plantam stejari
A defrișat pădurea vânzând-o pe dolari
Cu cât urcam în vârstă ne suntem mai străini
Te duci, copilărie, și devenim haini

padure-bantuitaBunica și bunicul ce mă-nveleau cântând
Sunt doua cruci de piatră și tac pe sub pământ
Și mai era și crângul, și-un râu și niște tei
Te duci, copilărie, pe toate mi le iei

Din tinda casei mele, când mama îmi vorbea
Fugeau din boltă norii și soarele zâmbea
Iar tata orice teamă din vis mi-o spulbera
Te duci, copilărie, cu fericirea mea

Făceam pe-atunci războaie cu săbii mici de nuc
Iar după bătălie mergeam să bem un suc
Azi ne-omorâm pe bune, prin diferite căi
Te duci, copilărie, și devenim mai răi

105d25ada06d1505348e54c3084eb246Ma zgâriam pe brațe urcând in corcoduș
Iar cel mai bun prieten era un cățeluș
Eram atat de veseli fugind prin porumbiști
Te duci, copilărie, si devenim mai triști…

Pe-atunci orice ninsoare mă bucura nespus
Iar ploile de vară păreau să cadă-n sus
Acum la doctor mergem, plecându-ne umili
Te duci copilarie,si devenim fragili!


Sorry for all non-Romanian speaking people out there who have seen this. If you are interested in a free-form translation of the poem, please see below:

It’s hard to be an adult, it’s hard to be subdued,
I would give everything I own to be a child again.

I used to fly through the courtyard filled with ducks and hens
My parents were alive then, and family and friends
You took them all from me and a tear I cry
There you go, childhood, and not coming back again.

There are no more fairy-tales, I don’t even exist anymore
The dragon’s got swag now and Prince Charming is depressed.
They invented car horns, bye-bye to little bells,
There you go, childhood, with all your heroes.

A teacher who had taught us how to plant oaks,
Has cleared away the forest, selling it on dollars.
The older we get, the stranger we are to ourselves,
There you go, childhood, and we become meaner.

11062693_10206505990797353_8462918221437148571_nGrandma and grandpa which used to sing me to sleep
Are now two stone crosses silent under the ground
And there used to be a forest, a river and some lime trees, [Reference to Eminescu‘s poetry]
There you go, childhood, taking everything away

From the porch of my house, my mother talked to me
The clouds were running over me and the sun was smiling
And father would chase away my nightmares
There you go childhood, along with my happiness.

I used to play war using wooden swords,
And after all the battles we went to have a drink
Today we kill each other for real, through different means,
There you go childhood, and we become more evil.

I used to scratch my arms climbing in the cherry plum
And my best friend was a puppy
We used to be so happy, running through the corn land,
There you go childhood, and we become sadder…

Then, every snow would be a joyous thing
And the summer rain seemed to fall upwards
Now we go to the doctor, bending our backs,
There you go childhood, and we become frailer…

Advertisements

2 Comments

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s